Voietin 13.03.2011

Vă salut! Am făcut o mică pauză cu expediţiile deoarece iarna nu prea facem drumeţii lungi, dor pe aici prin oraş. Prima expediţie de anul acesta am făcut-o duminică, 13 martie, la pădure la voietin. De pe la vreo 11 am ieşit cu bicicleta afara, după o mică inspecţie tehnică (ca un fel de ITP la automobile), şi m.am dus până la Dani să-i duc nişte caiete. El este răcit şi nu poate ieşii cu bicicleta, din păcate. După aceea m-am dus la Edy să-l chem afară cu bicicleta. Mergem până la Lukoil să umflăm roţile si apoi până la Dudu pt. că a zis că vine şi el. În jur de ora 11 jumate plecăm spre Voietin. Până acolo drumul a fost foarte bun, asfalt uscat. dupa vreo 3 km se face un drum la stânga (cum mergi dinspre Râmnic spre Colibaşi) care duce in satul Voietin şi bineinteles şi în pădurea de la Voietin. Într-un final am ajuns la pădure. Ne.am oprit să facem câteva poze.

Apoi ne.am continuat drumul pe langa padure. Dupa cateva sute de metri ne.am oprit iar langa padure sa ne odihnim, inainte de a intra in padure. Edy a gasit o groapa cu zapada, dar nu parea ca este prea adanca. Nu a fost asa. cand a calcat pe zapada, a intrat pana la genunchi in ea, iar adidasul il storcea de apa. Uitati:

Am intrat in padure. Era cam mult noroi, dar noua nu ne pasa. De asta avem mtb-uri si nu semicursiere sau cursiere, pentru ca mergem mai mult prin noroi, zapada si teren accidentat. Am facut poze prin padure si sa va arat peste ce am dat.

Cam periculos pe acolo cu munitia aia nedetonata. Padurarul de acolo nici nu cred ca stia de ele, pentru ca nu ar fi trebuit sa le lase acolo, trebuia sa anunte politia sa vina genistii sa le ia de acolo. Le.am lasat si noi acolo unde le.am gasit. Dupa am dat peste ele ne.a cam fost frica sa mai inaintam in padure, sa nu calcam pe mine sau mai stiu io ce peste ce mai puteam da. Deci ne.am intors pe unde am venit. Cand ne.am intors eu si cu Edy am luat.o pe o parte, iar Dudu pe partea cealalta a drumului, doar ca a nimerit pe partea cu mai mult noroi.

Dar a trecut de pe parte cu noroi pe partea fara si l.am ajutat sa.si curete bicicleta de noroi. Cand am ajuns la drumul de piatra ghiciti ce s.a intamplat! Am constatat ca am facut pana pe spate.

Dar nu ma mir pentru ca era padure de salcam, asa ca era de asteptat. Am gasit noi o metoda in asa fel incat sa nu merg pe jos. A venit si Cosmin si iata cum ne.am organizat: -Edy a mers pe bicicleta lui si o ducea si pe a mea(cea cu pana pe spate) -Dudu a mers cu semicursiera lui Cosmin -eu l.am carat pe Cosmin pe cadrul bicicletei lui Dudu cam incurcata treaba dar am reusit sa ajungem la Ramnic cu bine Cam de asta am avut parte in prima noastra expeditie din primavara aceasta.